Sentimentele la locul de munca, mit sau realitate?
Majoritatea avem un job sau mai multe. Un job care iti place sau nu. Interesant sau neinteresant. Plictisitor sau interactiv.
Toate job-urile au insa ceva in comun, mai bine zis o persoana comuna, si anume seful sau patronul sau directorul etc. Sentimentele fata de aceasta pesoana difera foarte mult de la o persoana la alta si de la o situatie la alta.
Multi zic , cei care se cred niste duri: ” nu ma intereseaza ce mi-a zis sefu’ azi…” dar cand se duce acasa nu mai are somn, se zvarcoleste in pat, isi imagineaza cum il injura si poate mai rau cum ii da cu scaunul fix in moalele capului.
Mai sunt alta categorie: “seful m-a cam certat azi, dar e cel mai tare….” , acestia sunt oamenii care se duc acasa si se intreaba de ce i-a certat seful si se apuca sa repare ce au gresit in ziua respectiva. Ei pot cadea pe o panta foarte riscanta si anume sa uite de nevoile lor si sa lucreze si in timpul liber tot pentru acel sef, fiind in pericol de a-si pierde viata personala.
Cea mai buna categorie sunt cei care :”seful meu ma intelege si il inteleg si eu….” . Acest lucru e foarte rar si depinde foarte mult de ambele persoane sef si anagajat.
Pot face de asemenea o scurta clasificare a sefilor. Sunt sefii “slabi de inger” pe care angajatul il simte si va face ce doreste. Seful “tartor” este acel sef care isi terorizeaza angajatii din primul moment cand intra pe usa. El este perceput de cele mai multe ori ca un stapan de scalvi din antichitate, el probabil uitand ca sclavia a fost abolita acu cativa ani buni. Acest fel de sef poate avea mult de pierdut daca nu stie sa-si stapaneasca furia. Cel mai bun caz este seful “manager” cel care isi simte angajatii, acest tip de sef are un talent extraordinar de organizare, iar angajatii lui vor avea un randament bun.
Nu de mult am vazut reclamele unei firme de recrutare ( CareerBuilder.com). Reclame care transmiteau foarte bine sentimentele angajatilor la locul de munca. Vizionare placuta!
Oferta de locuinte noi a depasit cererea
BY Ciolanus on Monday, January 26th 2009 under: Economics news Tags: cerere mica, locuinte noi, oferta mare
Pana nu demult era o afacere sigura sa cumperi un teren, un apartament, o casa sau sa construiesti tu ceva pe care dupa o perioada relativ scurta il puteai vinde cu un profit fenomenal. Situatia s-a mai schimbat, creditele imobiliare se obtin mai greu, euro a plecat “spre cer” (s-a marit, nu a murit) si astfel rata s-a marit, oamenii au ramas fara locuri de munca, altele noi nu se prea gasesc, multi oameni cu bani au cumparat proiecte imobiliare inca din faza de proiect, cei din afara au preferat sa-si tina banii in alte tari mai tentante, etc. O contributie majora cred eu ca a avut-o si spalarea banilor intre diverse persoane care-si vindeau acelasi bun imobiliar intr-un anumit cerc de prieteni, fiecare adaugand cateva zeci de mii de euro la tranzactie.
Astfel s-a ajuns in situatia inedita ca oferta sa depaseasca de aproape 10 ori cererea de locuinte.
Andreea Hamza, senior consultant in cadrul Departamentului rezidential al companiei Colliers, afirma ca pentru 2009 oferta de apartamente noi depaseste 14.000 unitati, in timp ce cererea este estimata la 1.500 unitati pe an, fapt ce explica supraoferta de locuinte.
Mai multe gasiti in Cotidianul si Antena3.
Chiar daca oferta de locuinte noi este generoasa, ca numar de locuinte, acestea sunt inca inaccesibile romanului de rand. In plus, nimeni nu garanteaza calitatea si rezistenta acestor lucrari.
PS: Oferta de chirii pare sa aduca o scadere a acestora pe piata, insa am cativa prieteni care se plang ca li s-au marit chiriile. Probabil chiriasii se gandesc ca oamenii nu isi mai permit rata la banca si vor prefera sa stea cu chirie. Mi s-ar parea mai corect o abordarea pret imobil si pret chirie intr-o relatie proportionala, iar domnii ce detin diverse imobile sa nu uite ca oamenii incep sa ramana fara slujbe sau li se scad salariile